 |
| via weheartit.com |
3 decembrie 2012
29 noiembrie 2012
Vindecare
Poate câţiva dintre voi ştiu că vara asta am pierdut pe cineva drag. Mi-a luat foarte mult timp să mă obişnuiesc cu ideea şi mi-a luat mult timp să accept faptul că acea persoană s-a dus. Dar odată ce am acceptat acel lucru, am început să mă vindec.
Să pierzi pe cineva drag este foarte greu. La început, nici măcar nu realizam ce se întâmplă. Nici măcar nu am putut să plâng, deşi în cazul meu cam orice emoţie, bună sau rea, implică lacrimi. Am fost în stare de şoc. Apoi, încet încet, starea de şoc a trecut, şi a apărut durerea. Tot ce negasem până atunci, tot ce ţinusem la distanţă, totul s-a revărsat asupra mea. A fost o perioadă oribilă, în care eram mai tot timpul tristă şi cu moralul la pământ. Dar şi etapa asta a trecut.
Am avut noroc că am avut lângă mine persoane care m-au sprijinit. În cazul unora dintre ele, suferinţa era la fel de mare ca a mea, aşa că ne-am sprijinit unii pe alţii. Cred că asta a fost ceea ce m-a ajutat să trec mai departe. Faptul că am putut să îmi împărtăşesc durerea cu ceilalţi, că am putut să plângem împreună, să râdem împreună şi să ne amintim de toate momentele frumoase împreună cu cel pe care l-am pierdut.
Să pierzi pe cineva este greu, şi doare. Dar suferinţa trece la un moment dat. Şi amintirile frumoase sunt singurele care rămân.
Să pierzi pe cineva drag este foarte greu. La început, nici măcar nu realizam ce se întâmplă. Nici măcar nu am putut să plâng, deşi în cazul meu cam orice emoţie, bună sau rea, implică lacrimi. Am fost în stare de şoc. Apoi, încet încet, starea de şoc a trecut, şi a apărut durerea. Tot ce negasem până atunci, tot ce ţinusem la distanţă, totul s-a revărsat asupra mea. A fost o perioadă oribilă, în care eram mai tot timpul tristă şi cu moralul la pământ. Dar şi etapa asta a trecut.
Am avut noroc că am avut lângă mine persoane care m-au sprijinit. În cazul unora dintre ele, suferinţa era la fel de mare ca a mea, aşa că ne-am sprijinit unii pe alţii. Cred că asta a fost ceea ce m-a ajutat să trec mai departe. Faptul că am putut să îmi împărtăşesc durerea cu ceilalţi, că am putut să plângem împreună, să râdem împreună şi să ne amintim de toate momentele frumoase împreună cu cel pe care l-am pierdut.
Să pierzi pe cineva este greu, şi doare. Dar suferinţa trece la un moment dat. Şi amintirile frumoase sunt singurele care rămân.
 |
| © Ruxandra Văcaru, 2012 |
23 septembrie 2012
Sunt recunoscătoare
Salut tuturor. Ce mai faceţi? Sper din suflet că sunteţi bine. De fapt nu, nu bine. Sper că sunteţi cât se poate de fericiţi, alături de cei pe care îi iubiţi şi vă iubesc la rândul lor, şi, mai presus de toate, recunoscători pentru ceea ce aveţi.
Ce cuvânt minunat: recunoscător. Cred că ar trebui să fim recunoscători în fiecare zi, chiar şi pentru simplul motiv că suntem în viaţă. Cred că trebuie să apreciem în fiecare clipă ceea ce avem şi persoanele din viaţa noastră.
Când a fost ultima oară când i-ai spus cuiva: mulţumesc; apreciez ceea ce faci pentru mine; sunt recunoscător/recunoscătoare că te am în viaţa mea; te iubesc...? Sunt cuvinte atât de simple, şi totuşi atât de importante.
Aşa că fă-o. Fii recunoscător! Nu o să regreţi.
Ce cuvânt minunat: recunoscător. Cred că ar trebui să fim recunoscători în fiecare zi, chiar şi pentru simplul motiv că suntem în viaţă. Cred că trebuie să apreciem în fiecare clipă ceea ce avem şi persoanele din viaţa noastră.
Când a fost ultima oară când i-ai spus cuiva: mulţumesc; apreciez ceea ce faci pentru mine; sunt recunoscător/recunoscătoare că te am în viaţa mea; te iubesc...? Sunt cuvinte atât de simple, şi totuşi atât de importante.
Aşa că fă-o. Fii recunoscător! Nu o să regreţi.
18 septembrie 2012
Scriu articole ciudate...
A început şcoala. Da, e subiectul care ne obsedează pe toţi zilele astea.
Şi... am început clasa a XII-a. Whoa, când mă gândesc că nici nu intrasem la liceu şi eu aveam un blog. Că tot veni vorba, am găsit zilele trecute nişte articole de prin perioada aia. Cât timp le citeam nu mă gândeam decât la: "Dumnezeule mare, chiar eu am scris asta?!?". Dar e logic că nu gândeam la 13 ani cum gândesc acum.
Unde eram? Ah, da. Ultimul an de liceu. O să treacă foarte repede (mai repede decât se aşteaptă oricare din noi), o să dau bacul, o să-l promovez (cu note mari, să sperăm) şi gata! Nu, glumeam, după aceea urmează facultatea. Yeah, şi mai multă şcoală!
Şi apoi... ce? Vreau ceva magnific, ceva extraordinar, o experienţă care să-mi schimbe viaţa! Nu vreau să fac ceea ce toţi fac şi să fiu ca toţi ceilalţi. Aşa că, eu din viitor (da, cu tine vorbesc), sper că eşti ceea ce îţi doreşti, când citeşti aceste rânduri. Sper că eşti ok. Sper că sunt ok. Te rog, spune-mi că sunt bine şi fericită în viitor, că fac ceea ce-mi place şi nu am regrete.
Eu voi face tot posibilul să fiu ceea ce îmi doresc. Să fiu tu.
Şi... am început clasa a XII-a. Whoa, când mă gândesc că nici nu intrasem la liceu şi eu aveam un blog. Că tot veni vorba, am găsit zilele trecute nişte articole de prin perioada aia. Cât timp le citeam nu mă gândeam decât la: "Dumnezeule mare, chiar eu am scris asta?!?". Dar e logic că nu gândeam la 13 ani cum gândesc acum.
Unde eram? Ah, da. Ultimul an de liceu. O să treacă foarte repede (mai repede decât se aşteaptă oricare din noi), o să dau bacul, o să-l promovez (cu note mari, să sperăm) şi gata! Nu, glumeam, după aceea urmează facultatea. Yeah, şi mai multă şcoală!
Şi apoi... ce? Vreau ceva magnific, ceva extraordinar, o experienţă care să-mi schimbe viaţa! Nu vreau să fac ceea ce toţi fac şi să fiu ca toţi ceilalţi. Aşa că, eu din viitor (da, cu tine vorbesc), sper că eşti ceea ce îţi doreşti, când citeşti aceste rânduri. Sper că eşti ok. Sper că sunt ok. Te rog, spune-mi că sunt bine şi fericită în viitor, că fac ceea ce-mi place şi nu am regrete.
Eu voi face tot posibilul să fiu ceea ce îmi doresc. Să fiu tu.
5 septembrie 2012
Am revenit
Am revenit. Cu o lună mai târziu decât am promis, ştiu asta. Urasc să-mi încalc promisiunile. Îmi pare rău...
De vreo săptămână am ajuns acasă, în Timişoara. Hmmm, nu tocmai acasă, ci în oraşul unde locuiesc pe moment. Nu-l consider "acasă" şi lucrul ăsta nu e un secret.
Dar am să vă spun un secret: mi-a fost dor de voi. Nespus de mult. Chiar dacă vouă nu v-a fost dor de mine. Nu contează, vă voi iubi chiar dacă voi îmi ignoraţi existenţa.
Scuze... nu ştiu ce am. De fapt... ştiu. Trec printr-o perioadă ciudată. Încerc să mă obişnuiesc cu nişte idei şi încă mă refac după nişte întâmplări groaznice prin care am trecut.
[Ah, în legătură cu asta. Să nu vă surprindă faptul că voi schimba aspectul blogului. Adio, blogul Ruxandrei cea copilăroasă, naivă şi peste măsură de visătoare.]
Goodbye. For now.
De vreo săptămână am ajuns acasă, în Timişoara. Hmmm, nu tocmai acasă, ci în oraşul unde locuiesc pe moment. Nu-l consider "acasă" şi lucrul ăsta nu e un secret.
Dar am să vă spun un secret: mi-a fost dor de voi. Nespus de mult. Chiar dacă vouă nu v-a fost dor de mine. Nu contează, vă voi iubi chiar dacă voi îmi ignoraţi existenţa.
Scuze... nu ştiu ce am. De fapt... ştiu. Trec printr-o perioadă ciudată. Încerc să mă obişnuiesc cu nişte idei şi încă mă refac după nişte întâmplări groaznice prin care am trecut.
[Ah, în legătură cu asta. Să nu vă surprindă faptul că voi schimba aspectul blogului. Adio, blogul Ruxandrei cea copilăroasă, naivă şi peste măsură de visătoare.]
Goodbye. For now.
4 august 2012
În vacanţă
Salutari tuturor! Dacă v-aţi întrebat cumva unde sunt şi de ce nu am mai postat pe blog de atâta timp, ei bine, sunt aici ca să vă răspund la întrebări.
Sunt în vacanţă laminunaţii mei bunici minunata mea bunică, în Găeşti, judeţul Dâmboviţa, locul meu preferat din întreaga lume. Până acum vacanţa asta s-a dovedit a fi cea mai bună din toate vacanţele de vară din existenţa mea. Vorbesc foarte serios! Doamne, câte lucruri minunate am făcut vara asta!
De exemplu, vara asta mi-am sărbătorit majoratul (care a fost genial, merci de întrebare), vara asta mi-am făcut o mătuşă nouă (bun venit în familie, Andreea!), vara asta am cunoscut o mulţime de oameni noi şi aşa mai departe. Dar cel mai important este că am reuşit să fac două lucruri pe care visam să le fac de mult. Primul ar fi că am slăbit şi mi-am schimbat obiceiurile alimentare. Mai nou sunt vegetariană. :) Iar al doilea lucru pe care l-am facut a fost să mă vopsesc. Roşcată. Ok, a fost doar cu nuanţator, dar mi-a stat minunat, atâta timp cât a durat.
Bun, vă las acum, dar promit că voi reveni cu articole noi foarte curând.
Sunt în vacanţă la
De exemplu, vara asta mi-am sărbătorit majoratul (care a fost genial, merci de întrebare), vara asta mi-am făcut o mătuşă nouă (bun venit în familie, Andreea!), vara asta am cunoscut o mulţime de oameni noi şi aşa mai departe. Dar cel mai important este că am reuşit să fac două lucruri pe care visam să le fac de mult. Primul ar fi că am slăbit şi mi-am schimbat obiceiurile alimentare. Mai nou sunt vegetariană. :) Iar al doilea lucru pe care l-am facut a fost să mă vopsesc. Roşcată. Ok, a fost doar cu nuanţator, dar mi-a stat minunat, atâta timp cât a durat.
Bun, vă las acum, dar promit că voi reveni cu articole noi foarte curând.
 |
| via weheartit.com |
24 iunie 2012
Vreau la mare
Am fost cam ciudată în ultimele zile şi sunt destul de sigură că e vina căldurii. Căldură, căldură, căldură! Tot ce-mi doresc acum e un moment de linişte şi răcoare.
Vreau la mare!
Vreau la mare!
 |
| via weheartit.com |
20 iunie 2012
18 iunie 2012
Asta-i tot
Aş putea spune că n-am mai scris deoarece nu am fost aici. Aş minţi. Pe jumătate...
E complicat.
Oh, e vară, în sfârşit. Iar acum că a venit, tânjesc după zilele plăcute de primăvară. Ironic. Chestia e că mă omoară căldura (numai pe mine?). Şi deabia aştept vacanţa.
Asta-i tot.
E complicat.
Oh, e vară, în sfârşit. Iar acum că a venit, tânjesc după zilele plăcute de primăvară. Ironic. Chestia e că mă omoară căldura (numai pe mine?). Şi deabia aştept vacanţa.
Asta-i tot.
 |
| via weheartit.com |
6 iunie 2012
11 lucruri despre mine
1. 7 şi 11 sunt numerele mele norocoase
2. mi-aş fi dorit să mă cheme Emma
3. îmi fac foarte uşor amici, dar foarte greu prieteni buni
4. uneori mă simt complexată de felul cum arăt
5. îmi e frică de multe lucruri
6. nu sunt atât de inteligentă pe cât mi-aş fi dorit
7. cel mai mult urăsc dezamăgirea şi trădarea
8. uneori judec oamenii, chiar dacă ştiu că nu ar trebui să o fac
9. nu sunt îndrăgostită, dar vreau să fiu
10. cred în Dumnezeu, dar nu simt nevoia să spun asta oricui
11. vreau să fiu fericită
2. mi-aş fi dorit să mă cheme Emma
3. îmi fac foarte uşor amici, dar foarte greu prieteni buni
4. uneori mă simt complexată de felul cum arăt
5. îmi e frică de multe lucruri
6. nu sunt atât de inteligentă pe cât mi-aş fi dorit
7. cel mai mult urăsc dezamăgirea şi trădarea
8. uneori judec oamenii, chiar dacă ştiu că nu ar trebui să o fac
9. nu sunt îndrăgostită, dar vreau să fiu
10. cred în Dumnezeu, dar nu simt nevoia să spun asta oricui
11. vreau să fiu fericită
5 iunie 2012
19 mai 2012
O încercare
Nu ştiu ce părere aţi avut despre articolul anterior, dar voi fi optimistă şi voi spune că v-a plăcut.
Ştiu că "povestea" nu este terminată şi finalul este sec (unii m-ar contrazice şi ar spune misterios), dar e ok. Nu am scris acel lucru pentru a-l pune pe blog, ci a fost doar o încercare, un experiment. L-am postat deoarece era ziua de naştere a unei persoane la care ţin foarte mult şi, pentru că nu am putut fi alături de ea în acea zi minunată, am încercat să-i fac un mic cadou. Atunci când ne întâlnim este mereu nerăbdătoare să citească ce am mai scris şi de accea m-am gândit că o să-i placă.
Îmi place să cred că am acest talent şi că voi scrie într-o zi ceva extraordinar. Până la urmă, visul meu este să devin scriitoare. Şi sper că într-o zi voi deveni... Dar până atunci trebuie să lucrez la acest lucru, să învăţ cum să scriu (ştiţi la ce mă refer) şi să citesc cărţi multe şi de calitate.
Au revoir!
Ştiu că "povestea" nu este terminată şi finalul este sec (unii m-ar contrazice şi ar spune misterios), dar e ok. Nu am scris acel lucru pentru a-l pune pe blog, ci a fost doar o încercare, un experiment. L-am postat deoarece era ziua de naştere a unei persoane la care ţin foarte mult şi, pentru că nu am putut fi alături de ea în acea zi minunată, am încercat să-i fac un mic cadou. Atunci când ne întâlnim este mereu nerăbdătoare să citească ce am mai scris şi de accea m-am gândit că o să-i placă.
Îmi place să cred că am acest talent şi că voi scrie într-o zi ceva extraordinar. Până la urmă, visul meu este să devin scriitoare. Şi sper că într-o zi voi deveni... Dar până atunci trebuie să lucrez la acest lucru, să învăţ cum să scriu (ştiţi la ce mă refer) şi să citesc cărţi multe şi de calitate.
Au revoir!
16 mai 2012
Cadoul
Aş fi vrut să spun ceva, dar nu pot. Încă ţin în mână bucata de carton alb, trecându-mi degetele peste urma lăsată de maşina de scris. Nu conţine decât trei cuvinte:
Este ziua mea de naştere astăzi, dar nu vreau să mi-o ţin. Speram ca nimeni să nu-şi aducă aminte. Dar se pare că cineva şi-a amintit. Am găsit-o azi de dimineaţă în faţa uşii. O cutie de cadou, frumos împachetată. Biletul era prins în funda de satin roşu cu care era legată cutia. Biletul l-am citit de nenumărate ori, dar cutia încă stă neatinsă pe masă.
Mă ridic şi iau cutia în mâini. Nu pare foarte grea. Desfac cu grijă funda, apoi bucăţile de scotch transparent şi apoi ridic capacul. Cutia e plină de bucăţi tăiate din ziare, de mărimea degetului meu mare şi perfect dreptunghiulare. Îmi înfund degetele printre ele şi dau de ceva tare. Dau hârtiile la o parte şi văd capacul unei alte cutii, de data aceasta de lemn. Scot cea de-a doua cutie din cutia de cadou şi o privesc.
E frumoasă, din lemn de culoare deschisă, cu flori albe pictate pe capac şi pe margini, frumos finisată. Dar oricât de frumoasă ar fi, nu pot vedea ce este înăuntru. Pentru că este încuiată.
Mă ridic şi iau cutia în mâini. Nu pare foarte grea. Desfac cu grijă funda, apoi bucăţile de scotch transparent şi apoi ridic capacul. Cutia e plină de bucăţi tăiate din ziare, de mărimea degetului meu mare şi perfect dreptunghiulare. Îmi înfund degetele printre ele şi dau de ceva tare. Dau hârtiile la o parte şi văd capacul unei alte cutii, de data aceasta de lemn. Scot cea de-a doua cutie din cutia de cadou şi o privesc.
E frumoasă, din lemn de culoare deschisă, cu flori albe pictate pe capac şi pe margini, frumos finisată. Dar oricât de frumoasă ar fi, nu pot vedea ce este înăuntru. Pentru că este încuiată.
P.S. La mulţi ani, Cathy!
15 mai 2012
O poveste
Va mai amintiti cand va spuneam de povestioarele mele ascunse prin foldere uitate? Am decis ca voi publica una din aceste povestiri. E scurta, chiar foarte scurta si pe deasupra se termina brusc. Cu toate astea, nu am de gand sa o modific, ci o voi pune exact asa cum era prima data cand am scris-o.
Si o voi publica maine.
Si o voi publica maine.
Sunt talentata
Trebuie sa va spun ceva: am un talent ascuns, de care nimeni, nici macar parintii mei nu stiu...
Imediat cum intru in biblioteca scolii, orice carte as vrea, daca am vazut-o cel putin o data chiar si cu cateva luni inainte, o gasesc imediat. Nici nu ma mai obosesc sa ma uit dupa titluri. Ha ha ha! Nu, acum serios, chiar pot face asta. Le-am uimit atat pe colegele mele de clasa, cat si pe bibliotecare.
Dar nu e niciun fel de talent, ci e din cauza ca am o memorie foarte buna (daca ma concentrez si/sau daca e un lucru important pentru mine). Asa fac si la teste: "scanez" pagina pe care trebuie sa o invat, iar in timpul testului imi aduc aminte cum era asezat textul in pagina si apoi totul vine de la sine. Cea mai super metoda de a "copia", nu? Si nu risc nimic.
I made you smile, didn't I? :)
Imediat cum intru in biblioteca scolii, orice carte as vrea, daca am vazut-o cel putin o data chiar si cu cateva luni inainte, o gasesc imediat. Nici nu ma mai obosesc sa ma uit dupa titluri. Ha ha ha! Nu, acum serios, chiar pot face asta. Le-am uimit atat pe colegele mele de clasa, cat si pe bibliotecare.
Dar nu e niciun fel de talent, ci e din cauza ca am o memorie foarte buna (daca ma concentrez si/sau daca e un lucru important pentru mine). Asa fac si la teste: "scanez" pagina pe care trebuie sa o invat, iar in timpul testului imi aduc aminte cum era asezat textul in pagina si apoi totul vine de la sine. Cea mai super metoda de a "copia", nu? Si nu risc nimic.
I made you smile, didn't I? :)
14 mai 2012
Scurt mesaj
Nu am prea mult timp la dispozitie, pentru ca maine am teza la istorie si inca nu m-am apucat de invatat (da, stiu cat e ceasul). Oricum, vroiam sa va spun ca mi-am schimbat aspectul blogului, din cauza ca celalalt era prea inchis la culoare si din cauza ca ma plictisisem.
Deci, ce parere aveti?
Si acum: imagine draguta in 3 ... 2 ... 1. Ta-da!
Deci, ce parere aveti?
Si acum: imagine draguta in 3 ... 2 ... 1. Ta-da!
12 mai 2012
Imi doresc schimbarea
Astazi, participand la campania Let's Do It, Romania, am realizat ceva:
Mizeria este prezenta peste tot si aici ma refer la toate tipurile de mizerie, de la deseurile de pe strada, la mizeria pe care o numim mancare si care este, de fapt, otrava intr-un ambalaj atragator, pana la mizeria pe care o vedem zilnic la televizor. Toate aceste lucruri sunt prezente zilnic in viata noastra si, cu toate astea, nu ne mai gandim ca aceste lucruri nu ar trebui sa existe. De ce? Pentru ca ne-am obisnuit. Iar acum trebuie sa ne dezobisnuim.
Din cauza asta am facut astazi curatenie. Vreau ca orasul in care traiesc sa fie curat si frumos, pentru ca mie imi pasa, chiar daca altora nu. Sincer, vreau ca legile din Occident sa se aplice si la noi. Vreau oamenii sa-si arunce mizeria unde trebuie, nu unde vor. Altfel de ce naiba exista cosuri de gunoi? Iar daca nu o fac datorita bunei cresteri si educatiei, sa o faca de frica amenzii.
Vreau sa scimb ceva. Si promit ca o voi face, sau cel putin voi incerca.
Mizeria este prezenta peste tot si aici ma refer la toate tipurile de mizerie, de la deseurile de pe strada, la mizeria pe care o numim mancare si care este, de fapt, otrava intr-un ambalaj atragator, pana la mizeria pe care o vedem zilnic la televizor. Toate aceste lucruri sunt prezente zilnic in viata noastra si, cu toate astea, nu ne mai gandim ca aceste lucruri nu ar trebui sa existe. De ce? Pentru ca ne-am obisnuit. Iar acum trebuie sa ne dezobisnuim.
Din cauza asta am facut astazi curatenie. Vreau ca orasul in care traiesc sa fie curat si frumos, pentru ca mie imi pasa, chiar daca altora nu. Sincer, vreau ca legile din Occident sa se aplice si la noi. Vreau oamenii sa-si arunce mizeria unde trebuie, nu unde vor. Altfel de ce naiba exista cosuri de gunoi? Iar daca nu o fac datorita bunei cresteri si educatiei, sa o faca de frica amenzii.
Vreau sa scimb ceva. Si promit ca o voi face, sau cel putin voi incerca.
10 mai 2012
Beautiful song for a beautiful day # 4
Foxes - Youth
"Don't tell me our youth is running out
It's only just begun"
"Don't tell me our youth is running out
It's only just begun"
9 mai 2012
Putina politica
Azi la scoala am avut un dialog interesant cu proful de sociologie (care este de asemenea un profesor foarte bun, dar nu am putut sa raspund decat la doua intrebari in ceea ce il priveste... intelegeti voi) despre politica.
Cei care ma cunosc stiu ce legatura am cu politica. Nu pot sa spun ca ma pasioneaza, dar mi s-a parut interesanta si la un moment dat chiar am vrut sa dau la Stiinte Politice. Dar mi-a venit mintea la cap...
Oricum, azi am discutat cu domnul profesor despre caderea Guvernului. Chiar am fost foarte atenta la televizor in ziua aceea de vineri si am fost putin dezamagita ca motiunea a trecut. Iar mai tarziu, cand Ponta a fost ales prim-ministru am fost uimita si ... nu chiar. Ma asteptam la asta, si intr-un fel vedeam totul ca pe un reality show. Ar fi fost chiar amuzant daca in joc nu ar fi fost viitorul tarii si viitorul meu.
Din punctul meu de vedere, Ponta a facut o mare prostie (si ma bucur). Daca statea cuminte in banca lui si continua sa acuze guvernul ca nu face asta si ca nu face aia, oamenii poate l-ar fi crezut. Poate ar fi reusit sa-i pacaleasca pe majoritatea, dandu-le impresia ca va face schimbari majore in tara odata ce va fi la conducere. Si poate ar fi avut macar o farama de sansa la viitoarele alegeri. Promitea(u) atat de multe lucruri bune incat oricine ar fi fost tentat sa il voteze, dar pana si eu stiam ca nu ar avea cum sa puna in practica ceea ce spunea. Ei, acum e la conducerea Guvernului. Si este ceva de genu': OK, NOW WHAT? Am ajuns aici, acum ce naiba fac(em)?
Acum ce va face? E simplu. Acum le va demonstra tuturor cetatenilor acestei tari ce inseamna sa ai incredere intr-un bufon. Si va simti pe pielea lui cum e sa faci promisiuni pe care nu le poti indeplini. Dar pana la urma nu este decat o marioneta. Stim ca altcineva trage sforile. Pai daca pana si o pustoaica care nu are inca drept de vot s-a prins de toata treaba, s-au ars!
Cei care ma cunosc stiu ce legatura am cu politica. Nu pot sa spun ca ma pasioneaza, dar mi s-a parut interesanta si la un moment dat chiar am vrut sa dau la Stiinte Politice. Dar mi-a venit mintea la cap...
Oricum, azi am discutat cu domnul profesor despre caderea Guvernului. Chiar am fost foarte atenta la televizor in ziua aceea de vineri si am fost putin dezamagita ca motiunea a trecut. Iar mai tarziu, cand Ponta a fost ales prim-ministru am fost uimita si ... nu chiar. Ma asteptam la asta, si intr-un fel vedeam totul ca pe un reality show. Ar fi fost chiar amuzant daca in joc nu ar fi fost viitorul tarii si viitorul meu.
Din punctul meu de vedere, Ponta a facut o mare prostie (si ma bucur). Daca statea cuminte in banca lui si continua sa acuze guvernul ca nu face asta si ca nu face aia, oamenii poate l-ar fi crezut. Poate ar fi reusit sa-i pacaleasca pe majoritatea, dandu-le impresia ca va face schimbari majore in tara odata ce va fi la conducere. Si poate ar fi avut macar o farama de sansa la viitoarele alegeri. Promitea(u) atat de multe lucruri bune incat oricine ar fi fost tentat sa il voteze, dar pana si eu stiam ca nu ar avea cum sa puna in practica ceea ce spunea. Ei, acum e la conducerea Guvernului. Si este ceva de genu': OK, NOW WHAT? Am ajuns aici, acum ce naiba fac(em)?
Acum ce va face? E simplu. Acum le va demonstra tuturor cetatenilor acestei tari ce inseamna sa ai incredere intr-un bufon. Si va simti pe pielea lui cum e sa faci promisiuni pe care nu le poti indeplini. Dar pana la urma nu este decat o marioneta. Stim ca altcineva trage sforile. Pai daca pana si o pustoaica care nu are inca drept de vot s-a prins de toata treaba, s-au ars!
8 mai 2012
Cel mai bun profesor din lume
Cum stii ca profesorul tau este extraordinar?
Simplu. Raspunde la urmatoarele intrebari:
1. Iti place felul cum preda?
2. Iti place materia pe care o preda / ai ajuns sa iti placa materia pe care o preda?
3. Consideri ca este un om pe care poti sa-l iei drept model?
4. Ti-ar placea daca ti-ar fi profesor la absolut toate materiile?
Daca raspunsul tau a fost DA la cel putin trei dintre intrebari, felicitari, profesorul tau este cel mai bun (pentru tine si probabil pentru ceilalti)!
Cum am ajuns sa scriu cele de mai sus?
Se spune ca este de ajuns sa ai numai doi profesori extraordinari in timpul scolii pentru a fi inspirat tot restul vietii. Sau cel putin asa am citit intr-o carte. Nu era despre profesori... cred.
Oricum, am vrut sa scriu acest articol pentru ca eu am fost (si sunt) destul de norocoasa sa am parte de trei astfel de profesori. Primul profesor, care este de fapt profesoara, este mama. Vorbesc serios, chiar e profesoara de matematica. Insa ce m-a invatat ea a fost muuult mai mult decat matematica. Mama m-a invatat aproape tot ce stiu astazi. Doar e mama.
A doua profesoara extraordinara a fost domnisoara Vatris, cea mai buna profesoara de romana pe care am avut-o vreodata. Mi-a fost profesoara timp de trei ani uimitori, si m-a inspirat inca din momentul in care am cunoscut-o pentru prima data. Ea era genul de profesoara pe care orice elev viseaza sa o aiba: frumoasa, tanara si distractiva. Dar pentru mine era mult mai mult de atat. Era (si este) foarte inteligenta, creativa si, mai ales, o profesoara geniala. Am invatat mai multa romana atunci decat am facut-o in trei ani de liceu la profilul filologie. Pe bune! Ultimii trei ani de gimnaziu au fost anii in care am invatat cel mai mult si am luat cele mai mari note, si asta a fost in mare parte datorita ei. Pentru ca ne-a fost, mie si colegilor mei, mai mult decat o profesoara. Ne-a fost, intr-o oarecare masura, diriginta, prietena si colega. Da, si colega, pentru ca la un moment dat am avut ocazia sa predam o lectie de romana, iar in cadrul acelei ore domnisoara profesoara lua notite ca toti ceilalti elevi. A fost profesoara care a avut, pana acum, cel mai mare impact asupra mea ca eleva. M-a inspirat atat de mult si o consider, chiar si acum, dupa trei ani in care nu mi-a mai predat, o profesoara extraordinara si un model in viata.
In final, al treilea profesor extraordinar este actualul meu profesor de istorie optional, domnul Ionescu. Este un profesor remarcabil, care ne invata lucruri interesante ora de ora. Am invatat mai multe despre istorie de la el decat de la profesorul nostru de istorie. Sunt sigura ca dumnealui ne-ar putea preda absolut orice materie si ar reusi sa ne faca sa intelegem si sa invatam.
Trebuie sa va spun ca din primul an de liceu mi-am dat seama ce porcarie este e fapt sistemul de invatamant din Romania. In loc sa ne invete ceva nou, scoala nu numai ca a esuat lamentabil sa faca asta, dar nu a facut decat sa ne prosteasca si mai tare. Ei bine, eram parerea asta si la inceputul acestui an. Nu credeam ca mai exista vreun profesor pe lumea asta care sa ne invete ceva acum, cand deja nici noua nu ne mai pasa de scoala sau de note. Chiar nu credeam. Dar incredibilul s-a intamplat. Si acest profesor a fost exact ceea ce ne trebuia, noua si mintilor noastre plictisite.
(Azi am avut ora cu el si asta m-a inspirat sa scriu acest articol.)
Tu ce profesori extraordinari ai (sau ai avut)? De ce te-a impresionat? Si mai ales, il consideri un model in viata?
Simplu. Raspunde la urmatoarele intrebari:
1. Iti place felul cum preda?
2. Iti place materia pe care o preda / ai ajuns sa iti placa materia pe care o preda?
3. Consideri ca este un om pe care poti sa-l iei drept model?
4. Ti-ar placea daca ti-ar fi profesor la absolut toate materiile?
Daca raspunsul tau a fost DA la cel putin trei dintre intrebari, felicitari, profesorul tau este cel mai bun (pentru tine si probabil pentru ceilalti)!
Cum am ajuns sa scriu cele de mai sus?
Se spune ca este de ajuns sa ai numai doi profesori extraordinari in timpul scolii pentru a fi inspirat tot restul vietii. Sau cel putin asa am citit intr-o carte. Nu era despre profesori... cred.
Oricum, am vrut sa scriu acest articol pentru ca eu am fost (si sunt) destul de norocoasa sa am parte de trei astfel de profesori. Primul profesor, care este de fapt profesoara, este mama. Vorbesc serios, chiar e profesoara de matematica. Insa ce m-a invatat ea a fost muuult mai mult decat matematica. Mama m-a invatat aproape tot ce stiu astazi. Doar e mama.
A doua profesoara extraordinara a fost domnisoara Vatris, cea mai buna profesoara de romana pe care am avut-o vreodata. Mi-a fost profesoara timp de trei ani uimitori, si m-a inspirat inca din momentul in care am cunoscut-o pentru prima data. Ea era genul de profesoara pe care orice elev viseaza sa o aiba: frumoasa, tanara si distractiva. Dar pentru mine era mult mai mult de atat. Era (si este) foarte inteligenta, creativa si, mai ales, o profesoara geniala. Am invatat mai multa romana atunci decat am facut-o in trei ani de liceu la profilul filologie. Pe bune! Ultimii trei ani de gimnaziu au fost anii in care am invatat cel mai mult si am luat cele mai mari note, si asta a fost in mare parte datorita ei. Pentru ca ne-a fost, mie si colegilor mei, mai mult decat o profesoara. Ne-a fost, intr-o oarecare masura, diriginta, prietena si colega. Da, si colega, pentru ca la un moment dat am avut ocazia sa predam o lectie de romana, iar in cadrul acelei ore domnisoara profesoara lua notite ca toti ceilalti elevi. A fost profesoara care a avut, pana acum, cel mai mare impact asupra mea ca eleva. M-a inspirat atat de mult si o consider, chiar si acum, dupa trei ani in care nu mi-a mai predat, o profesoara extraordinara si un model in viata.
In final, al treilea profesor extraordinar este actualul meu profesor de istorie optional, domnul Ionescu. Este un profesor remarcabil, care ne invata lucruri interesante ora de ora. Am invatat mai multe despre istorie de la el decat de la profesorul nostru de istorie. Sunt sigura ca dumnealui ne-ar putea preda absolut orice materie si ar reusi sa ne faca sa intelegem si sa invatam.
Trebuie sa va spun ca din primul an de liceu mi-am dat seama ce porcarie este e fapt sistemul de invatamant din Romania. In loc sa ne invete ceva nou, scoala nu numai ca a esuat lamentabil sa faca asta, dar nu a facut decat sa ne prosteasca si mai tare. Ei bine, eram parerea asta si la inceputul acestui an. Nu credeam ca mai exista vreun profesor pe lumea asta care sa ne invete ceva acum, cand deja nici noua nu ne mai pasa de scoala sau de note. Chiar nu credeam. Dar incredibilul s-a intamplat. Si acest profesor a fost exact ceea ce ne trebuia, noua si mintilor noastre plictisite.
(Azi am avut ora cu el si asta m-a inspirat sa scriu acest articol.)
Tu ce profesori extraordinari ai (sau ai avut)? De ce te-a impresionat? Si mai ales, il consideri un model in viata?
4 mai 2012
Mini-vacanta de trei zile
Ta-da! M-am intors, mai binedispusa si fericita ca niciodata. Asta nu numai pentru ca mai sunt mai putin de doua luni pana la vacanta de vara, ci pentru ca tocmai m-am intors (acum 4 zile, de fapt) dintr-o super mini-vacanta. Si cand spun super, spun, de fapt, SUPER!
Am vizitat, pentru prima data in viata mea, minunatul Sibiu. A fost dragoste la prima vedere. Cladirile vechi, strazile pavate cu dale, tarabele cu de toate ... totul m-a fermecat. Mi-a parut foarte rau ca trebuit sa plec, trei zile mai tarziu, dar am facut o promisiune pe care vreau sa o indeplinesc: voi locui candva in acest oras, pentru cel putin 3 luni.
In afara de Sibiu, am mai vizitat Paltinisul, unde am avut ocazia sa merg cu telescaunul. In afara de faptul ca am fost terifiata de inaltime si ca de-abia m-am putut opri din tremurat, totul a fost bine. Cand am ajuns in varf, la cota 1670 (sau asa), ne-am plimbat prin padure si am adunat conuri de brad (care s-au dovedit a fi foarte lipicioase). De asemenea, tot in Paltinis, am mancat un cocktail de fructe incredibil de bun, m-am dat in leagan si am urcat intr-o casuta din copac, pe un pod de lemn extrem de instabil. Si a fost amuzant!
Ultima zi a excursiei noastre a fost de departe cea mai frumoasa dintre cele trei (doar imaginati-va cat de minunata a putut sa fie, daca cele doua dinainte fusesera oricum formidabile). Si asta pentru ca ma asteptam ca drumul spre casa sa fie trist si plictisitor. Dar nu, tata ne pregatise o surpriza. Am luat-o pe soseaua Transalpina, care traverseaza muntii Parang. A fost f-a-n-t-a-s-t-i-c. Nu stiu cum am putut trai atatia ani fara sa stiu ca exista un loc atat de minunat in Romania. Seriously!
Pana la urma, mini-vacanta mea s-a dovedit a fi foarte frumoasa, din nou multumita dragilor mei parinti. Multumesc, multumesc, multumesc!
Am vizitat, pentru prima data in viata mea, minunatul Sibiu. A fost dragoste la prima vedere. Cladirile vechi, strazile pavate cu dale, tarabele cu de toate ... totul m-a fermecat. Mi-a parut foarte rau ca trebuit sa plec, trei zile mai tarziu, dar am facut o promisiune pe care vreau sa o indeplinesc: voi locui candva in acest oras, pentru cel putin 3 luni.
In afara de Sibiu, am mai vizitat Paltinisul, unde am avut ocazia sa merg cu telescaunul. In afara de faptul ca am fost terifiata de inaltime si ca de-abia m-am putut opri din tremurat, totul a fost bine. Cand am ajuns in varf, la cota 1670 (sau asa), ne-am plimbat prin padure si am adunat conuri de brad (care s-au dovedit a fi foarte lipicioase). De asemenea, tot in Paltinis, am mancat un cocktail de fructe incredibil de bun, m-am dat in leagan si am urcat intr-o casuta din copac, pe un pod de lemn extrem de instabil. Si a fost amuzant!
Ultima zi a excursiei noastre a fost de departe cea mai frumoasa dintre cele trei (doar imaginati-va cat de minunata a putut sa fie, daca cele doua dinainte fusesera oricum formidabile). Si asta pentru ca ma asteptam ca drumul spre casa sa fie trist si plictisitor. Dar nu, tata ne pregatise o surpriza. Am luat-o pe soseaua Transalpina, care traverseaza muntii Parang. A fost f-a-n-t-a-s-t-i-c. Nu stiu cum am putut trai atatia ani fara sa stiu ca exista un loc atat de minunat in Romania. Seriously!
Pana la urma, mini-vacanta mea s-a dovedit a fi foarte frumoasa, din nou multumita dragilor mei parinti. Multumesc, multumesc, multumesc!
21 aprilie 2012
"Scoala altfel" + Vacantaaaaa!
Whoa, nu ma asteptam sa treaca atata timp fara sa scriu. Mai asteptam putin si postul asta s-ar fi numit "Ultima zi din aprilie". Hihi
Intrebare: Ce am facut eu in tot timpul asta?
Raspuns: Multe.
In primul rand, am fost foarte ocupata cu "scoala altfel". Planul meu pentru acea saptamana era sa ma relaxez si sa nu fac absolut nimic. Dar nu, mi-am ales (fara sa stiu) cea mai obositoare sarcina posibila. M-am oferit sa fiu redactorul-sef al revistei clasei. Uhh. Daca as fi stiut de la bun inceput ce presupune titlul de redactor-sef, as fi fugit mancand pamantul. Eh, nu chiar.
Oricum, a trebuit sa ii bat la cap zilnic pe colegii mei sa imi trimita articole cu ce activitati am avut in fiecare zi. Bineinteles ca dragii mei colegi s-au dovedit a fi cei mai neseriosi oameni de pe planeta. Pana la urma am ajuns sa scriu eu majoritatea articolelor. Tot eu am aranjat totul in pagina si am realizat coperta. In final a iesit ceva frumos - dupa toata munca, nici nu ma asteptam la altceva.
Dupa saptamana de "scoala altfel" a venit si binemeritata vacanta de Paste. Oh, superba vacanta! Am dormit si dormit si dormit si dormit ... Dupa luni intregi in care ceasul meu desteptataor a sunat la ora 6, faptul ca am putut sa dorm cat am vrut a fost cel mai extraordinar cadou.
Pe langa dormit, am plecat intr-o calatorie la bunici. Desi drumul pana acolo a durat cateva ore bune, ei stand la 500 de kilometri de Timisoara, numai gandul ca voi petrece sarbatorile impreuna cu toti cei pe care ii iubesc m-a facut foarte fericita. Si a fost extraordinar de frumos. Oricat de mult as iubi Timisoara, nu se poate compara cu draga mea Muntenie, cu satul in care am crescut si cu oamenii care locuiesc acolo. ♥
A fost o vacanta superba, desi foarte scurta. Sunt recunoscatoare ca am putut face ce am facut in aceste doua saptamani, si le multumesc din suflet minunatilor mei parinti pentru ca au facut tot ce au putut sa ne ofere mie si surorii mele inca o vacanta de neuitat.
Intrebare: Ce am facut eu in tot timpul asta?
Raspuns: Multe.
In primul rand, am fost foarte ocupata cu "scoala altfel". Planul meu pentru acea saptamana era sa ma relaxez si sa nu fac absolut nimic. Dar nu, mi-am ales (fara sa stiu) cea mai obositoare sarcina posibila. M-am oferit sa fiu redactorul-sef al revistei clasei. Uhh. Daca as fi stiut de la bun inceput ce presupune titlul de redactor-sef, as fi fugit mancand pamantul. Eh, nu chiar.
Oricum, a trebuit sa ii bat la cap zilnic pe colegii mei sa imi trimita articole cu ce activitati am avut in fiecare zi. Bineinteles ca dragii mei colegi s-au dovedit a fi cei mai neseriosi oameni de pe planeta. Pana la urma am ajuns sa scriu eu majoritatea articolelor. Tot eu am aranjat totul in pagina si am realizat coperta. In final a iesit ceva frumos - dupa toata munca, nici nu ma asteptam la altceva.
Dupa saptamana de "scoala altfel" a venit si binemeritata vacanta de Paste. Oh, superba vacanta! Am dormit si dormit si dormit si dormit ... Dupa luni intregi in care ceasul meu desteptataor a sunat la ora 6, faptul ca am putut sa dorm cat am vrut a fost cel mai extraordinar cadou.
Pe langa dormit, am plecat intr-o calatorie la bunici. Desi drumul pana acolo a durat cateva ore bune, ei stand la 500 de kilometri de Timisoara, numai gandul ca voi petrece sarbatorile impreuna cu toti cei pe care ii iubesc m-a facut foarte fericita. Si a fost extraordinar de frumos. Oricat de mult as iubi Timisoara, nu se poate compara cu draga mea Muntenie, cu satul in care am crescut si cu oamenii care locuiesc acolo. ♥
A fost o vacanta superba, desi foarte scurta. Sunt recunoscatoare ca am putut face ce am facut in aceste doua saptamani, si le multumesc din suflet minunatilor mei parinti pentru ca au facut tot ce au putut sa ne ofere mie si surorii mele inca o vacanta de neuitat.
31 martie 2012
Ultima zi din martie
Am vrut sa mai scriu un post inainte sa se termine luna martie. Mai e putin si se fac 2 luni de cand am creat acest incredibil-extraordinar-minunat blog. Si ma bucur ca am facut asta. Nu m-am prea tinut eu de cuvant in legatura cu scrisul, dar ehh, asta sunt eu. :)
Azi am plantat copaci intr-un sat aflat la vreo 50 de kilometri de Timisoara. Am avut ceva de munca (nu ca eu as fi facut cine-stie-ce) si ma cam dor muschii, dar a meritat. Nu am facut asta singura, bineinteles, ci cu familia mea, cu cei de la Noua Republica Timis si cu inca vreo 100 de persoane. Oricum, toata actiunea asta a fost organizata de Eco Club Timisoara si de cei care organizeaza si actiunea Let's Do It, Romania!.
Eu am mai participat la actiuni de genul asta si imi place sa fac voluntariat. Am fost chiar si in echipa de voluntariat a liceului. Pot sa dovedesc: chiar am diploma! Hihi
Cam asta am facut in ultima zi din martie. Ne vedem luna viitoare. Pa! :)
Azi am plantat copaci intr-un sat aflat la vreo 50 de kilometri de Timisoara. Am avut ceva de munca (nu ca eu as fi facut cine-stie-ce) si ma cam dor muschii, dar a meritat. Nu am facut asta singura, bineinteles, ci cu familia mea, cu cei de la Noua Republica Timis si cu inca vreo 100 de persoane. Oricum, toata actiunea asta a fost organizata de Eco Club Timisoara si de cei care organizeaza si actiunea Let's Do It, Romania!.
Eu am mai participat la actiuni de genul asta si imi place sa fac voluntariat. Am fost chiar si in echipa de voluntariat a liceului. Pot sa dovedesc: chiar am diploma! Hihi
Cam asta am facut in ultima zi din martie. Ne vedem luna viitoare. Pa! :)
26 martie 2012
Beautiful song for a beautiful day # 3
Glee Cast - We Are Young
"Tonight
We are young
So let's set the world on fire
We can burn brighter than the sun"
"Tonight
We are young
So let's set the world on fire
We can burn brighter than the sun"
23 martie 2012
Oameni extraordinari
E extraordinar sentimentul pe care il ai atunci cand intalnesti o persoana care, desi viata a incercat-o din greu, mai are puterea sa zambeasca si sa priveasca spre viitor. Chiar daca zambetul acela este stramb, faptul ca zambeste, in ciuda tuturor lucrurilor ce i s-au intamplat, este uimitor.
Ma face sa realizez cat de neinsemnate sunt grijile si problemele mele in comparatie cu problemele altora. Ma face sa ma simt mult mai sensibila la problemele celorlalti si mult mai atenta la ce se intampla in jur. Ma face sa fiu recunoscatoare ca traiesc, sunt sanatoasa, am o casa si o familie care ma iubeste. Ma face sa gasesc puterea de a trece peste lucruri. Si nu in ultimul rand, ma face sa admir acea persoana pentru curajul, optimismul si puterea de care da dovada.
Spun toate astea pentru ca ieri am intalnit o astfel de persoana. O stiam de mult, dar deabia ieri am cunoscut-o cu adevarat. Deabia ieri am ascultat ce avea de spus, iar ceea ce a spus m-a impresionat pana la lacrimi, desi nu le-am lasat sa curga, de frica sa nu o supar. De ieri, acea persoana isi afla locul intr-un coltisor al sufletului meu, un coltisor unde-i tin pe cei care-mi sunt modele in viata: oameni care m-au invatat anumite lucruri, oameni care mi-au schimbat (in bine) felul in care privesc viata sau pur si simplu oameni care ma iubesc si pe care ii iubesc enorm.
Ma face sa realizez cat de neinsemnate sunt grijile si problemele mele in comparatie cu problemele altora. Ma face sa ma simt mult mai sensibila la problemele celorlalti si mult mai atenta la ce se intampla in jur. Ma face sa fiu recunoscatoare ca traiesc, sunt sanatoasa, am o casa si o familie care ma iubeste. Ma face sa gasesc puterea de a trece peste lucruri. Si nu in ultimul rand, ma face sa admir acea persoana pentru curajul, optimismul si puterea de care da dovada.
Spun toate astea pentru ca ieri am intalnit o astfel de persoana. O stiam de mult, dar deabia ieri am cunoscut-o cu adevarat. Deabia ieri am ascultat ce avea de spus, iar ceea ce a spus m-a impresionat pana la lacrimi, desi nu le-am lasat sa curga, de frica sa nu o supar. De ieri, acea persoana isi afla locul intr-un coltisor al sufletului meu, un coltisor unde-i tin pe cei care-mi sunt modele in viata: oameni care m-au invatat anumite lucruri, oameni care mi-au schimbat (in bine) felul in care privesc viata sau pur si simplu oameni care ma iubesc si pe care ii iubesc enorm.
21 martie 2012
Scriu prea mult
Nu ma asteptam sa treaca atata timp fara sa scriu. Oricum nu conteaza, ma bucur ca scriu acum.
Ador sa scriu. De fapt, imi place atat de mult sa scriu incat m-am inscris pe o multime de site-uri [de scris]. Cel mai recent fiind unul prin intermediul caruia iti poti gasi prieteni din toata lumea, care sunt interesati sa scrie, sa cunoasca oameni din alte tari, sa invete despre alte culturi si care cauta persoane cu care sa discute in general.
Anyway, sunt foarte entuziasmata, deoarece sunt cu cativa pasi mai aproape de visele mele. Oh, superbe vise! Da, sunt intr-o stare de spirit fantastica, pentru ca am terminat in final lucrurile pe care le-am tot amanat, printre ele numarandu-se si scrierea (scris din nou) unui eseu despre conformism si nonconformism, in engleza. Pana la urma s-a dovedit a fi distractiv. Pe langa asta, azi la scoala nu am facut altceva decat sa stau si sa citesc dintr-o carte extraordinara, sa ascult muzica mea favorita si sa discut cu dragele mele colege. Nu am facut ore. Super liceu, nu?
In final, va spun noapte buna (e aproape miezul noptii) si sper ca si voi ati avut o zi superba si ca faceti ceea ce va place, fie ca e scris, desenat sau orice altceva. (:
Ador sa scriu. De fapt, imi place atat de mult sa scriu incat m-am inscris pe o multime de site-uri [de scris]. Cel mai recent fiind unul prin intermediul caruia iti poti gasi prieteni din toata lumea, care sunt interesati sa scrie, sa cunoasca oameni din alte tari, sa invete despre alte culturi si care cauta persoane cu care sa discute in general.
Anyway, sunt foarte entuziasmata, deoarece sunt cu cativa pasi mai aproape de visele mele. Oh, superbe vise! Da, sunt intr-o stare de spirit fantastica, pentru ca am terminat in final lucrurile pe care le-am tot amanat, printre ele numarandu-se si scrierea (scris din nou) unui eseu despre conformism si nonconformism, in engleza. Pana la urma s-a dovedit a fi distractiv. Pe langa asta, azi la scoala nu am facut altceva decat sa stau si sa citesc dintr-o carte extraordinara, sa ascult muzica mea favorita si sa discut cu dragele mele colege. Nu am facut ore. Super liceu, nu?
In final, va spun noapte buna (e aproape miezul noptii) si sper ca si voi ati avut o zi superba si ca faceti ceea ce va place, fie ca e scris, desenat sau orice altceva. (:
13 martie 2012
Facultate
Inca nu merg la facultate (mai am un an si ceva), dar vreau sa merg.
M-am tot gandit si razgandit zilele astea. Care facultate sa fie? Asta? Nu, prea scumpa. Aia? Nu, prea aproape/departe de casa. Si tot asa. Pana la urma m-am convins, sunt nehotarata, ba mai mult habar nu am ce vreau sa fac mai departe.
E destul de stresant avand in vedere ca deja toata lumea se pregateste, invata si se informeaza despre facultatea sau macar domeniul unde vor sa lucreze. Eu deocamdata "plutesc prin spatiu". Asa spun de obicei cand ma intreaba colegii la ce facultate merg. Complet aiurea, stiu. Hihi
Ok, banuiesc ca in momentul asta va intrebati ce s-a intamplat cu mine si de ce doamne scriu asa si nu in modul meu obisnuit. Treaba e ca sunt putin dezamagita, de viata, de oameni, de banii pe care-i (care nu-i) am si de mine in general. Ca nu stiu ce vreau. Am spus putin, deci voi redeveni eu, cea draguta, cat ai zice peste. Dar sa nu spui peste inca!
Oricum, banuiesc ca ma voi gandi eu la ceva. Ma refer la faptul ca voi alege (sper) o facultate cat de cat ok, pe care sa nu regret dupa aceea ca am facut-o. Doamne da-i!
[Cred ca am o mica idee despre ce va fi urmatorul Imi doresc...] Ok, bye.
M-am tot gandit si razgandit zilele astea. Care facultate sa fie? Asta? Nu, prea scumpa. Aia? Nu, prea aproape/departe de casa. Si tot asa. Pana la urma m-am convins, sunt nehotarata, ba mai mult habar nu am ce vreau sa fac mai departe.
E destul de stresant avand in vedere ca deja toata lumea se pregateste, invata si se informeaza despre facultatea sau macar domeniul unde vor sa lucreze. Eu deocamdata "plutesc prin spatiu". Asa spun de obicei cand ma intreaba colegii la ce facultate merg. Complet aiurea, stiu. Hihi
Ok, banuiesc ca in momentul asta va intrebati ce s-a intamplat cu mine si de ce doamne scriu asa si nu in modul meu obisnuit. Treaba e ca sunt putin dezamagita, de viata, de oameni, de banii pe care-i (care nu-i) am si de mine in general. Ca nu stiu ce vreau. Am spus putin, deci voi redeveni eu, cea draguta, cat ai zice peste. Dar sa nu spui peste inca!
Oricum, banuiesc ca ma voi gandi eu la ceva. Ma refer la faptul ca voi alege (sper) o facultate cat de cat ok, pe care sa nu regret dupa aceea ca am facut-o. Doamne da-i!
[Cred ca am o mica idee despre ce va fi urmatorul Imi doresc...] Ok, bye.
12 martie 2012
Beautiful song for a beautiful day # 2
Sufjan Stevens - Chicago
"If I was crying
In the van, with my friend
It was for freedom
From myself and from the land"
"If I was crying
In the van, with my friend
It was for freedom
From myself and from the land"
11 martie 2012
Beautiful song for a beautiful day # 1
Mat Kearney - Sooner Or Later
"The fear inside, the hills we’ve climbed
The tears this side of heaven,
"The fear inside, the hills we’ve climbed
The tears this side of heaven,
All these dreams inside of me
I swear we’re gonna get there"
Proiecte
Ma gandeam sa incep doua proiecte noi pe blog. Primul e cel cu dorintele, pe care l-am inceput deja, iar al doilea are legatura cu muzica.
- Proiectul "Imi doresc..." este un proiect personal, fiind de fapt lista mea de vise. Ea contine visele mele si cam tot ceea ce imi doresc sa am sau sa fac. Am inceput acest proiect deoarece cred ca lucrurile pe care le vreau sunt acolo undeva si ma asteapta.
- Proiectul "Beautiful songs for beautiful days" este un proiect despre muzica. Si nu orice fel de muzica, ci acele melodii care inspira oamenii sa faca lucruri extraordinare, care ii ajuta sa treaca prin momente grele sau pur si simplu care ofera o stare de bine persoanelor ce le asculta.
10 martie 2012
Imi doresc # 1
Intotdeauna mi-am dorit un caine. Iubesc enorm de mult animalele, in special cainii, de aceea vreau asa de mult un mic prieten cu blanita cu care sa ma joc si de care sa am grija.
Nu ma astept sa-l primesc chiar acum, bineinteles. Stiu ca deocamdata nu este posibil sa cresc un caine, avand in vedere ca stau intr-un apartament, dar sper ca va fi posibil in curand.
Mi-ar placea sa am orice caine de talie mare, insa cel mai grozav ar fi un caine din rasele mele favorite, Border Collie (imagine), Brac cu par scurt sau Lup Cehoslovac. ♥
3 martie 2012
If you never try...
Imi cer scuze ca a trecut atat de mult timp de cand nu am mai scris. Am avut o saptamana atat de incarcata incat deabia am avut timp sa respir. Si trebuie sa iau o gura mare de aer, pentru ca voi fi foarte ocupata si in perioada ce va urma.
Ce imi ocupa tot timpul? Temele, proiectele pentru scoala si invatatul, dar si celelalte proiecte in care am ales sa ma implic, cum ar fi dezbaterile, scrisul la roman si baschetul.
Acum ca ma gandesc mi se pare o prostie, dar imi era frica sa ma implic in proiecte si sa invat lucruri noi. Da, sunt o fricoasa, mai ales in ceea ce priveste lucrurile pe care nu le cunosc. Dar cumva am reusit sa trec peste frica si emotiile mele si sa fac ceea ce imi doream, chiar daca nu stiam cum va fi. Bineinteles ca totul s-a dovedit a fi extraordinar, si ca mi-ar fi parut rau daca nu m-as fi implicat.
Morala: nu lasa frica sa te opreasca din a face lucrurile pe care ti le doresti & ai intotdeauna incredere ca totul va fi bine. :)
Ce imi ocupa tot timpul? Temele, proiectele pentru scoala si invatatul, dar si celelalte proiecte in care am ales sa ma implic, cum ar fi dezbaterile, scrisul la roman si baschetul.
Acum ca ma gandesc mi se pare o prostie, dar imi era frica sa ma implic in proiecte si sa invat lucruri noi. Da, sunt o fricoasa, mai ales in ceea ce priveste lucrurile pe care nu le cunosc. Dar cumva am reusit sa trec peste frica si emotiile mele si sa fac ceea ce imi doream, chiar daca nu stiam cum va fi. Bineinteles ca totul s-a dovedit a fi extraordinar, si ca mi-ar fi parut rau daca nu m-as fi implicat.
Morala: nu lasa frica sa te opreasca din a face lucrurile pe care ti le doresti & ai intotdeauna incredere ca totul va fi bine. :)
22 februarie 2012
O zi excelenta in 3 pasi
Astazi este o zi excelenta! De ce? Pentru ca eu am ales sa fie asa. A parut greu la inceput, mai ales pentru ca ieri am facut o prostie uriasa si am dat totul peste cap, inclusiv pe mine. Dar mi-am promis ca astazi lucrurile vor sta altfel si asa a fost. Cum?
Pasul 1: "Ziua buna se cunoaste de dimineata" - parca asa suna proverbul, nu? Eu l-am interpretat astfel: daca dimineata este frumoasa, asa iti va fi intreaga zi. Asa ca, in loc sa ma trezesc suparata ca de obicei din cauza alarmei, mi-am setat ceasul sa sune de doua ori. Prima data la ora 6:00 şi apoi la 6:30, cand trebuia sa ma trezesc. In felul acesta, prima alarma ma anunta ca mai am la dispozitie inca o jumatate de ora de somn. Si asa "mi-am pacalit" creierul sa creada ca am dormit, de fapt, mai mult. Asa corpul meu a fost multumit si mult mai odihnit datorita acelei jumatati de ora "in plus".
Pasul 2: Gandeste-te la lucruri frumoase - mi-am repetat aceste cuvinte de fiecare data cand imi aduceam aminte ce s-a intamplat cu o zi in urma, si cat de nefericita m-am simtit. Asa ca, in loc sa ma gandesc la lucruri rele, deci sa le atrag, am ales ma gandesc la lucruri pozitive. Si a functionat! Gandindu-ma numai la lucruri care imi faceau placere, mi-am pastrat o atitudine pozitiva si o stare de bine.
Pasul 3: Continua sa faci asta pana seara - mentine-ti atitudinea pozitiva, orice s-ar intampla. Zambeste cat de des poti si nu lasa pe nimeni si nimic sa-ti strice buna dispozitie. Nu numai ca te vei simti tu bine, dar vei vedea ca ti se vor intampla lucruri bune. Poate ti se va face o surpriza placuta, poate te vei intalni cu un prieten bun pe care nu l-ai mai vazut de mult, poate vei primi un cadou de la cineva drag. Este foarte posibil ca aceste lucruri sa se intample. Deci, ce ai de pierdut?
Fiecare zi din viata ta poate fi frumoasa si extraordinara. Totul depinde de tine. Mult succes!
Pasul 1: "Ziua buna se cunoaste de dimineata" - parca asa suna proverbul, nu? Eu l-am interpretat astfel: daca dimineata este frumoasa, asa iti va fi intreaga zi. Asa ca, in loc sa ma trezesc suparata ca de obicei din cauza alarmei, mi-am setat ceasul sa sune de doua ori. Prima data la ora 6:00 şi apoi la 6:30, cand trebuia sa ma trezesc. In felul acesta, prima alarma ma anunta ca mai am la dispozitie inca o jumatate de ora de somn. Si asa "mi-am pacalit" creierul sa creada ca am dormit, de fapt, mai mult. Asa corpul meu a fost multumit si mult mai odihnit datorita acelei jumatati de ora "in plus".
Pasul 2: Gandeste-te la lucruri frumoase - mi-am repetat aceste cuvinte de fiecare data cand imi aduceam aminte ce s-a intamplat cu o zi in urma, si cat de nefericita m-am simtit. Asa ca, in loc sa ma gandesc la lucruri rele, deci sa le atrag, am ales ma gandesc la lucruri pozitive. Si a functionat! Gandindu-ma numai la lucruri care imi faceau placere, mi-am pastrat o atitudine pozitiva si o stare de bine.
Pasul 3: Continua sa faci asta pana seara - mentine-ti atitudinea pozitiva, orice s-ar intampla. Zambeste cat de des poti si nu lasa pe nimeni si nimic sa-ti strice buna dispozitie. Nu numai ca te vei simti tu bine, dar vei vedea ca ti se vor intampla lucruri bune. Poate ti se va face o surpriza placuta, poate te vei intalni cu un prieten bun pe care nu l-ai mai vazut de mult, poate vei primi un cadou de la cineva drag. Este foarte posibil ca aceste lucruri sa se intample. Deci, ce ai de pierdut?
Fiecare zi din viata ta poate fi frumoasa si extraordinara. Totul depinde de tine. Mult succes!
20 februarie 2012
O problema oarecum rezolvata
Mai devreme vorbeam de o problema...
Intr-un fel sau altul, banuiesc ca am rezolvat-o. Am spus ce aveam de spus si mi-am luat o piatra de pe inima. Totusi nu stiu daca e complet rezolvata, pentru ca este o chestie destul de complicata. Si nu cred ca are rost sa insir aici tot ce s-a intamplat. Ar fi mult prea plictisitor + am promis ca nu o sa ma mai plang.
Deci banuiesc ca totul e bine. Cel putin pentru moment.
Intr-un fel sau altul, banuiesc ca am rezolvat-o. Am spus ce aveam de spus si mi-am luat o piatra de pe inima. Totusi nu stiu daca e complet rezolvata, pentru ca este o chestie destul de complicata. Si nu cred ca are rost sa insir aici tot ce s-a intamplat. Ar fi mult prea plictisitor + am promis ca nu o sa ma mai plang.
Deci banuiesc ca totul e bine. Cel putin pentru moment.
O problema
Zilele trecute au fost dificile pentru mine. M-am trezit in fata unei probleme pe care nu am nicio idee cum sa o rezolv si, cum nu am fost niciodata o persoana care sa analizeze calm situatia in care se afla si sa ia o decizie rationala, m-am panicat. Si nu panica de genul tipete sau certuri sau mai stiu eu ce. Nu, am ales sa inchid tot ce ma deranja in mine.
Si stiu ca nu e bine, stiu, stiu, stiu! Dar sunt o persoana ciudata si dificila, iar asta imi face de multe ori mie rau. Am incercat sa discut cu cineva, insa e greu si de multe ori oamenii nu ma inteleg. Si nu pot sa spun pe fata ceea ce ma deranjeaza, pentru ca, in cazul acesta, as rani nu una, ci doua persoane la care tin. Dar daca tac, risc sa le pierd si sa imi fac mie rau in continuare. Si nu stiu daca voi mai putea indrepta lucrurile dupa aceea...
Si stiu ca nu e bine, stiu, stiu, stiu! Dar sunt o persoana ciudata si dificila, iar asta imi face de multe ori mie rau. Am incercat sa discut cu cineva, insa e greu si de multe ori oamenii nu ma inteleg. Si nu pot sa spun pe fata ceea ce ma deranjeaza, pentru ca, in cazul acesta, as rani nu una, ci doua persoane la care tin. Dar daca tac, risc sa le pierd si sa imi fac mie rau in continuare. Si nu stiu daca voi mai putea indrepta lucrurile dupa aceea...
18 februarie 2012
Poate intr-o zi...
Uneori ma gandesc cum ar fi daca mi-as face bagajele si as pleca. Nu conteaza unde. Mi-as lua un bilet de tren spre nicaieri si as incepe o viata complet diferita. Undeva intr-o tara straina, as locui intr-un oras la malul marii, unde as lucra intr-un mic magazin de antichitati, m-as indragosti de un localnic si as invata ce inseamna sa traiesti cu adevarat. Ar fi o viata interesanta, lipsita de griji si frumoasa, chiar daca nu usoara.
Asta visez sa fac intr-o zi, inainte sa fie prea tarziu. Si nu as face-o pentru ca nu sunt fericita aici. Nu, as face-o pentru ca locul unde sunt acum nu vreau sa fie singurul loc unde voi fi vreodata. Nu vreau ca viata pe care o am aici sa fie singura viata pe care am cunoscut-o. Vreau sa vad ce are aceasta lume sa-mi ofere si vreau sa fac ca fiecare moment pe care il traiesc sa fie unul extraordinar.
De aceea sper ca voi face intr-o zi acest lucru. Va fi un gest complet nebunesc, stiu, dar de ce nu? Pana la urma, se spune ca in final o sa regreti lucrurile pe care nu le-ai facut in viata. Si eu nu vreau sa am astfel de regrete.
Asta visez sa fac intr-o zi, inainte sa fie prea tarziu. Si nu as face-o pentru ca nu sunt fericita aici. Nu, as face-o pentru ca locul unde sunt acum nu vreau sa fie singurul loc unde voi fi vreodata. Nu vreau ca viata pe care o am aici sa fie singura viata pe care am cunoscut-o. Vreau sa vad ce are aceasta lume sa-mi ofere si vreau sa fac ca fiecare moment pe care il traiesc sa fie unul extraordinar.
De aceea sper ca voi face intr-o zi acest lucru. Va fi un gest complet nebunesc, stiu, dar de ce nu? Pana la urma, se spune ca in final o sa regreti lucrurile pe care nu le-ai facut in viata. Si eu nu vreau sa am astfel de regrete.
17 februarie 2012
Daca viata mea ar avea muzica de fundal ...
... aceasta ar fi melodia pe care as auzi-o tot timpul. ♥
Florence + the Machine - Shake It Out
Life is beautiful
Viata e atat de frumoasa! Banuiesc ca sunt persoane care se vor grabi sa ma contrazica, poate pentru ca ei nu vad lucrurile asa cum le vad eu, sau poate pentru ca lor li se intampla lucruri rele.
Dar sa va spun un secret: tot ce se intampla in viata ta, se intampla deoarece tu atragi acel lucru. Este un lucru cat se poate de adevarat.
Ceea ce gandesti este foarte important, deoarece gandurile se transforma in fapte, fara ca noi sa ne dam seama. Si, bineinteles, este important cum gandesti.
.
Fii pozitiv, fericit si incearca sa iei ce e mai bun de la viata. Fa ce vrei sa faci, viseaza si urmeaza-ti visele, imagineaza-ti viata exact asa cum vrei ca ea sa fie si vei ajunge sa o traiesti! ♥
Dar sa va spun un secret: tot ce se intampla in viata ta, se intampla deoarece tu atragi acel lucru. Este un lucru cat se poate de adevarat.
Ceea ce gandesti este foarte important, deoarece gandurile se transforma in fapte, fara ca noi sa ne dam seama. Si, bineinteles, este important cum gandesti.
.
Fii pozitiv, fericit si incearca sa iei ce e mai bun de la viata. Fa ce vrei sa faci, viseaza si urmeaza-ti visele, imagineaza-ti viata exact asa cum vrei ca ea sa fie si vei ajunge sa o traiesti! ♥
9 februarie 2012
Cand trebuie sa vorbesti
Vreau sa scriu despre ceva ce s-a intamplat astazi. Am tot stat sa ma gandesc daca ar trebui sa impartasesc aceasta poveste cu ceilalti, sau sa-mi vad de treaba si sa uit. Pana la urma am ales prima optiune.
Cu totii avem (sau am avut) anumiti colegi de clasa care, deoarece aveau o situatie materiala mai buna ca ceilalti, considerau ca este normal sa isi bata joc de colegii mai saraci, mai prost imbracati sau mai putin "dotati de la natura" decat ei. Si, mai rau, chiar daca faceau acest lucru, profesorii si ceilalti colegi de clasa preferau sa nu faca nimic in legatura cu acest lucru.
Astfel de colegi am avut si eu. Si inca am. Iar astazi, una din colegele mele s-a hotarat ca barfele si vorbele urate nu sunt de ajuns. Trebuia sa gasesca o alta metoda de distractie. Respectiv sa arunce cu resturi de mancare in colega care sta in banca din fata mea. Prima oara nu mi-a prea pasat, pentru ca nu eram tocmai atenta. Dar cand am vazut ca nu inceteaza, am facut-o eu sa inceteze.
Toata lumea din clasa radea, bineinteles, pentru ca era asa de amuzant ca saraca fata isi aduna resturi si mizerii din par. Dar toata chestia asta mi-a facut o asemenea scarba, incat a trebuit sa iau cumva atitudine. Asa ca m-am ridicat in picioare si i-am spus sa termine si ca m-am saturat de toate lucrurile pe care le face si felul cum se poarta cu noi. Colegii, chiar si cei cu care ma inteleg destul de bine, imi sopteau sa termin, ca eu voi fi urmatoarea. Dar eram peste masura de nervoasa, sa nu mai spun oripilata, de toata prostia si indiferenta colegilor mei. Asa ca am spus ce aveam de spus. Si se vor razbuna, acele colege de care spuneam. Dar nu mi-e frica si ele stiu asta.
In final, dupa ce majoritatea colegilor au plecat din clasa, am fost felicitata pentru ambitia pe care o am si curajul de care am dat dovada. Dar eu nu m-am simtit curajoasa si nu am facut ceea ce am facut ca sa primesc recunostinta sau multumiri din partea colegilor mei. Am facut-o pentru ca era ceea ce trebuia sa fac.
Deoarece, asa cum Edmund Burke a spus, "pentru ca raul sa triumfe, este suficient ca cei buni sa nu faca nimic". Sau in acest caz, sa nu spuna nimic.
Cu totii avem (sau am avut) anumiti colegi de clasa care, deoarece aveau o situatie materiala mai buna ca ceilalti, considerau ca este normal sa isi bata joc de colegii mai saraci, mai prost imbracati sau mai putin "dotati de la natura" decat ei. Si, mai rau, chiar daca faceau acest lucru, profesorii si ceilalti colegi de clasa preferau sa nu faca nimic in legatura cu acest lucru.
Astfel de colegi am avut si eu. Si inca am. Iar astazi, una din colegele mele s-a hotarat ca barfele si vorbele urate nu sunt de ajuns. Trebuia sa gasesca o alta metoda de distractie. Respectiv sa arunce cu resturi de mancare in colega care sta in banca din fata mea. Prima oara nu mi-a prea pasat, pentru ca nu eram tocmai atenta. Dar cand am vazut ca nu inceteaza, am facut-o eu sa inceteze.
Toata lumea din clasa radea, bineinteles, pentru ca era asa de amuzant ca saraca fata isi aduna resturi si mizerii din par. Dar toata chestia asta mi-a facut o asemenea scarba, incat a trebuit sa iau cumva atitudine. Asa ca m-am ridicat in picioare si i-am spus sa termine si ca m-am saturat de toate lucrurile pe care le face si felul cum se poarta cu noi. Colegii, chiar si cei cu care ma inteleg destul de bine, imi sopteau sa termin, ca eu voi fi urmatoarea. Dar eram peste masura de nervoasa, sa nu mai spun oripilata, de toata prostia si indiferenta colegilor mei. Asa ca am spus ce aveam de spus. Si se vor razbuna, acele colege de care spuneam. Dar nu mi-e frica si ele stiu asta.
In final, dupa ce majoritatea colegilor au plecat din clasa, am fost felicitata pentru ambitia pe care o am si curajul de care am dat dovada. Dar eu nu m-am simtit curajoasa si nu am facut ceea ce am facut ca sa primesc recunostinta sau multumiri din partea colegilor mei. Am facut-o pentru ca era ceea ce trebuia sa fac.
Deoarece, asa cum Edmund Burke a spus, "pentru ca raul sa triumfe, este suficient ca cei buni sa nu faca nimic". Sau in acest caz, sa nu spuna nimic.
8 februarie 2012
Cateva schimbari
A trecut o zi de cand am creat acest minunat blog, si uite-ma! Scriu! Wow, nu credeam ca voi fi atat de entuziasmata, dar chiar vreau sa ma tin de cuvant. Sa scriu aici zilnic. Sau aproape zilnic...
Ieri eram destul de ... nedumerita. In sensul ca nu prea stiam ce sa fac cu un blog nou. Am mai avut bloguri (ohoo, si inca destule), dar m-am plictisit repede. Pentru ca, desi aveam cititori, ceea ce scriam mi se parea incredibil de comun si plictisitor.
Dar de data asta am decis sa schimb putin lucrurile. In sensul ca:
- nu ma mai plang: nimeni nu cred ca vrea sa stie cat de neindreptatita sunt eu la scoala pentru ca proful cutare are anumiti elevi favoriti si mie imi da nu-mai-stiu-ce nota;
- nu am inspiratie, nu scriu: posturile de genu' "nu am inspiratie azi asa ca probabil o sa scriu prostii" nu trebuie sa apara; de aceea:
- scriu cand am ceva de spus: nu stiu cat de usor va fi, dar chiar vreau sa ma tin de regula asta; e cam aiurea sa bat campii si in final sa realizez ca nu inteleg absolut nimic din ce naiba am vrut sa spun;
- fac ceva ce nu am avut niciodata curajul sa fac: si anume, imi public povestioarele care stau sa mucegaiasca prin foldere nedeschise de vreo juma' de an; hei, poate nu sunt cele mai reusite, dar daca fac asta sunt mai aproape sa scriu cartea aia la care tot visez de cativa ani.
Cam astea ar fi "regulile" pe care vreau sa le respect; daca imi mai vin idei, le adaug pe parcurs.
7 februarie 2012
Here we go again
Mereu am crezut ca, daca imi voi mai face vreodata un blog, va fi pentru ca am ceva cu adevarat important si interesant sa spun. Dar tare ma tem ca am facut lucrul acesta din plictiseala.
Oricum, sa incepem cu inceputul. Numele meu e Ruxandra (dupa cum se vede), am 17 ani si locuiesc (deocamdata) in Timisoara. Zic deocamdata pentru ca nu planuiesc sa raman prea mult timp aici. In rest, sunt o tipa obisnuita, iubitoare de carti, muzica si animale (nu in ordinea asta) si eleva de liceu.
That's all. Goodbye now.
Oricum, sa incepem cu inceputul. Numele meu e Ruxandra (dupa cum se vede), am 17 ani si locuiesc (deocamdata) in Timisoara. Zic deocamdata pentru ca nu planuiesc sa raman prea mult timp aici. In rest, sunt o tipa obisnuita, iubitoare de carti, muzica si animale (nu in ordinea asta) si eleva de liceu.
That's all. Goodbye now.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)