Cadoul

Aş fi vrut să spun ceva, dar nu pot. Încă ţin în mână bucata de carton alb, trecându-mi degetele peste urma lăsată de maşina de scris. Nu conţine decât trei cuvinte:

Este ziua mea de naştere astăzi, dar nu vreau să mi-o ţin. Speram ca nimeni să nu-şi aducă aminte. Dar se pare că cineva şi-a amintit. Am găsit-o azi de dimineaţă în faţa uşii. O cutie de cadou, frumos împachetată. Biletul era prins în funda de satin roşu cu care era legată cutia. Biletul l-am citit de nenumărate ori, dar cutia încă stă neatinsă pe masă.

Mă ridic şi iau cutia în mâini. Nu pare foarte grea. Desfac cu grijă funda, apoi bucăţile de scotch transparent şi apoi ridic capacul. Cutia e plină de bucăţi tăiate din ziare, de mărimea degetului meu mare şi perfect dreptunghiulare. Îmi înfund degetele printre ele şi dau de ceva tare. Dau hârtiile la o parte şi văd capacul unei alte cutii, de data aceasta de lemn. Scot cea de-a doua cutie din cutia de cadou şi o privesc.

E frumoasă, din lemn de culoare deschisă, cu flori albe pictate pe capac şi pe margini, frumos finisată. Dar oricât de frumoasă ar fi, nu pot vedea ce este înăuntru. Pentru că este încuiată.

P.S. La mulţi ani, Cathy!