Cei care ma cunosc stiu ce legatura am cu politica. Nu pot sa spun ca ma pasioneaza, dar mi s-a parut interesanta si la un moment dat chiar am vrut sa dau la Stiinte Politice. Dar mi-a venit mintea la cap...
Oricum, azi am discutat cu domnul profesor despre caderea Guvernului. Chiar am fost foarte atenta la televizor in ziua aceea de vineri si am fost putin dezamagita ca motiunea a trecut. Iar mai tarziu, cand Ponta a fost ales prim-ministru am fost uimita si ... nu chiar. Ma asteptam la asta, si intr-un fel vedeam totul ca pe un reality show. Ar fi fost chiar amuzant daca in joc nu ar fi fost viitorul tarii si viitorul meu.
Din punctul meu de vedere, Ponta a facut o mare prostie (si ma bucur). Daca statea cuminte in banca lui si continua sa acuze guvernul ca nu face asta si ca nu face aia, oamenii poate l-ar fi crezut. Poate ar fi reusit sa-i pacaleasca pe majoritatea, dandu-le impresia ca va face schimbari majore in tara odata ce va fi la conducere. Si poate ar fi avut macar o farama de sansa la viitoarele alegeri. Promitea(u) atat de multe lucruri bune incat oricine ar fi fost tentat sa il voteze, dar pana si eu stiam ca nu ar avea cum sa puna in practica ceea ce spunea. Ei, acum e la conducerea Guvernului. Si este ceva de genu': OK, NOW WHAT? Am ajuns aici, acum ce naiba fac(em)?
Acum ce va face? E simplu. Acum le va demonstra tuturor cetatenilor acestei tari ce inseamna sa ai incredere intr-un bufon. Si va simti pe pielea lui cum e sa faci promisiuni pe care nu le poti indeplini. Dar pana la urma nu este decat o marioneta. Stim ca altcineva trage sforile. Pai daca pana si o pustoaica care nu are inca drept de vot s-a prins de toata treaba, s-au ars!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu