Oameni extraordinari

E extraordinar sentimentul pe care il ai atunci cand intalnesti o persoana care, desi viata a incercat-o din greu, mai are puterea sa zambeasca si sa priveasca spre viitor. Chiar daca zambetul acela este stramb, faptul ca zambeste, in ciuda tuturor lucrurilor ce i s-au intamplat, este uimitor.

Ma face sa realizez cat de neinsemnate sunt grijile si problemele mele in comparatie cu problemele altora. Ma face sa ma simt mult mai sensibila la problemele celorlalti si mult mai atenta la ce se intampla in jur. Ma face sa fiu recunoscatoare ca traiesc, sunt sanatoasa, am o casa si o familie care ma iubeste. Ma face sa gasesc puterea de a trece peste lucruri. Si nu in ultimul rand, ma face sa admir acea persoana pentru curajul, optimismul si puterea de care da dovada.

Spun toate astea pentru ca ieri am intalnit o astfel de persoana. O stiam de mult, dar deabia ieri am cunoscut-o cu adevarat. Deabia ieri am ascultat ce avea de spus, iar ceea ce a spus m-a impresionat pana la lacrimi, desi nu le-am lasat sa curga, de frica sa nu o supar. De ieri, acea persoana isi afla locul intr-un coltisor al sufletului meu, un coltisor unde-i tin pe cei care-mi sunt modele in viata: oameni care m-au invatat anumite lucruri, oameni care mi-au schimbat (in bine) felul in care privesc viata sau pur si simplu oameni care ma iubesc si pe care ii iubesc enorm.