Vindecare

Poate câţiva dintre voi ştiu că vara asta am pierdut pe cineva drag. Mi-a luat foarte mult timp să mă obişnuiesc cu ideea şi mi-a luat mult timp să accept faptul că acea persoană s-a dus. Dar odată ce am acceptat acel lucru, am început să mă vindec.

Să pierzi pe cineva drag este foarte greu. La început, nici măcar nu realizam ce se întâmplă. Nici măcar nu am putut să plâng, deşi în cazul meu cam orice emoţie, bună sau rea, implică lacrimi. Am fost în stare de şoc. Apoi, încet încet, starea de şoc a trecut, şi a apărut durerea. Tot ce negasem până atunci, tot ce ţinusem la distanţă, totul s-a revărsat asupra mea. A fost o perioadă oribilă, în care eram mai tot timpul tristă şi cu moralul la pământ. Dar şi etapa asta a trecut.

Am avut noroc că am avut lângă mine persoane care m-au sprijinit. În cazul unora dintre ele, suferinţa era la fel de mare ca a mea, aşa că ne-am sprijinit unii pe alţii. Cred că asta a fost ceea ce m-a ajutat să trec mai departe. Faptul că am putut să îmi împărtăşesc durerea cu ceilalţi, că am putut să plângem împreună, să râdem împreună şi să ne amintim de toate momentele frumoase împreună cu cel pe care l-am pierdut.

Să pierzi pe cineva este greu, şi doare. Dar suferinţa trece la un moment dat. Şi amintirile frumoase sunt singurele care rămân.

© Ruxandra Văcaru, 2012