Cu totii avem (sau am avut) anumiti colegi de clasa care, deoarece aveau o situatie materiala mai buna ca ceilalti, considerau ca este normal sa isi bata joc de colegii mai saraci, mai prost imbracati sau mai putin "dotati de la natura" decat ei. Si, mai rau, chiar daca faceau acest lucru, profesorii si ceilalti colegi de clasa preferau sa nu faca nimic in legatura cu acest lucru.
Astfel de colegi am avut si eu. Si inca am. Iar astazi, una din colegele mele s-a hotarat ca barfele si vorbele urate nu sunt de ajuns. Trebuia sa gasesca o alta metoda de distractie. Respectiv sa arunce cu resturi de mancare in colega care sta in banca din fata mea. Prima oara nu mi-a prea pasat, pentru ca nu eram tocmai atenta. Dar cand am vazut ca nu inceteaza, am facut-o eu sa inceteze.
Toata lumea din clasa radea, bineinteles, pentru ca era asa de amuzant ca saraca fata isi aduna resturi si mizerii din par. Dar toata chestia asta mi-a facut o asemenea scarba, incat a trebuit sa iau cumva atitudine. Asa ca m-am ridicat in picioare si i-am spus sa termine si ca m-am saturat de toate lucrurile pe care le face si felul cum se poarta cu noi. Colegii, chiar si cei cu care ma inteleg destul de bine, imi sopteau sa termin, ca eu voi fi urmatoarea. Dar eram peste masura de nervoasa, sa nu mai spun oripilata, de toata prostia si indiferenta colegilor mei. Asa ca am spus ce aveam de spus. Si se vor razbuna, acele colege de care spuneam. Dar nu mi-e frica si ele stiu asta.
In final, dupa ce majoritatea colegilor au plecat din clasa, am fost felicitata pentru ambitia pe care o am si curajul de care am dat dovada. Dar eu nu m-am simtit curajoasa si nu am facut ceea ce am facut ca sa primesc recunostinta sau multumiri din partea colegilor mei. Am facut-o pentru ca era ceea ce trebuia sa fac.
Deoarece, asa cum Edmund Burke a spus, "pentru ca raul sa triumfe, este suficient ca cei buni sa nu faca nimic". Sau in acest caz, sa nu spuna nimic.
sunt multi din astia... n`ai ce sa le faci :|
RăspundețiȘtergere